Kabir (1440—1518

)

Kabir povesteşte:

„Dumnezeu este în noi şi totuşi alergăm în căutarea Lui. Unii Îl caută în cărţile sfinte, devenind plini de cunoaştere inutilă, alţii în locurile sfinte, adorând lucruri moarte. Priveşte în tine: trupul tău este templul Lui, El te-a ales deja, Şi-a făcut sălaş în tine. Nenumărate vieţi L-ai căutat aiurea fără să-L găseşti şi în tot acest timp El era în tine, aşteptând răbdător.” Fiinţă liberă Fiinţă liberă Fiinţă liberă, cerul e acoperit şi se-ntunecă, Revin dinspre norii musonului, Pică stropi de ploaie. Hai sus, învăţatule, îngrijeşte-ţi gospodăria, Apa se va duce curând. Fă-ţi araci din văzul şi auzul lăuntric Seamănă bobul de grâu al Sinelui Nu lăsa raza îndoielii să se strecoare-năuntru Seamănă bobul de Naam [sunetul launtric]. Patru paznici în fiecare în cele patru direcţii Să nu lase cerul la bob Du roada la conacul Stăpânului Cedând toată truda muncii. Împreună, cei cinci prieteni pregătesc prânzul Muni şi Gyani urmează să fie mâncaţi. Ascultă căutătorule, spune Kabir, Seamănă bobul de Naam.

Ascunsă dincolo de cer

nici în post. În ciuda săgeţii trase.“Cauţi să dai de Mine? Sunt pe locul de lângă tine. Luna-i la stânga Bisectoarea trebuie să fie ascunsă Corpul e arcul. nici în templul hindus. Numai cei loviţi o trăiesc. s-a îmbătat. Umărul Meu îl atinge pe-al tău. de ce aş măsura din nou? Judecata. Cei care o trăiesc o cunosc. nu rămâne urmă de rană pe corp. de ce-aş vorbi? Odată diamantul bine înnodat. N-ai să găseşti nici în stûpa.” * Cu mintea cufundată Cu mintea cufundată în iubire.* Ascunsă dincolo de cer “Ascunsă dincolo de cer e Ţinta La dreapta e Soarele. Nici în sinagogă. Mă vei zări dintr-o dată – . bând fără măsură. oameni buni. nici în kirtan. Spune Kabir: Ascultă. nici în picioarele Încolăcite în jurul gâtului. de ce să desfac iarăşi nodul? Talerele goale la iniţiere sunt pline. am realizat Dumnezeul lăuntric – Precum uleiul conţinut în sămânţă. Lebăda ajunsă-n lac are nevoie să rătăcească prin bălţi şi iazuri? Spune Kabir: Ascultaţi. vizualizarea e Coarda Sunetul nesunat este Săgeata – dreaptă şi gata de zbor Săgeata-i slobozită. lăsând în urmă Corpul-instrument E solul Adevăratului Guru. sârguitorule ucenic. Cauţi să dai de mine? Cauţi să dai de mine? . nici în catedrală: Nici în slujbă. Când Mă cauţi cu adevărat.

nici minte! Crezi tu că există vreun loc care să facă sufletul mai puţin însetat? În marea absenţă nu vei găsi nimic. Nu este adevărat. nici luntre.” Nu-i decât apă Nu-i decât apă “Nu-i decât apă în iazurile sfinte. ce e Dumnezeu? El e suflarea dinlăuntrul suflării. I-am zis făpturii voitoare din mine: Ce e râul acesta pe care vrei să-l treci? Nu-s călători pe calea râului şi nu e nici o cale. Sau făcându-şi cuib? Nu există nici un râu. eu ţes pânza .Mă vei găsi în cea mai măruntă măsură de timp. M-am uitat între coperţile lor într-o zi. Dacă nu ai trăit un lucru. Kabir zice: Ucenice. nici vad! Şi nu există nici corp. Fii deci puternic şi intră în propriu-şi trup. fiindcă i-am strigat. Kabir nu vorbeşte decât despre lucruri Pe care le-a trăit. nu există Nici mal. nici luntraş Nu există nici funie de tras. Şi rămâi statornic în ceea ce eşti (sahaj). nici cine s-o tragă. Sfintele scripturi nu sunt decât cuvinte.” * Doamne. nici timp. Gândeşte-te bine! Nu pleca hoinărind aiurea! Kabir zice: Azvârle-ţi doar toate cele gândite despre lucruri închipuite. Nu există pământ. nici cer. Acolo ai loc tare pe care poţi pune piciorul. Ştiu pentru că am înotat în ele. Toţi zeii sculptaţi în lemn şi în fildeş Nu pot scoate un cuvânt Ştiu. Vezi tu pe cineva mişcându-se pe malul acela. spune-mi.

Ţes pânza Numelui Tău “Ard lămpi în fiecare casă. omule. Trezeşte-te. Nu e nimic de spus sau de auzit. nu te întoarce însetat. eu ţes pânza Numelui Tău Munca zadarnică De a ţese pentru lume A ajuns la capăt Am atins Strălucitoarea stare de beatitudine – Liber de spaimă. iar tu ai ridicat un bolovan La care te închini." Ţes pânza Numelui Tău * “Când în sfârşit ai ajuns la oceanul fericirii. virtutea şi viciul – toate astea nu sunt nimic pentru El. Sunt ţesătorul Numelui Tău. Cel care e în viaţă. Pentru că trăieşte în singurătate. şi ai să vezi: Şi cătuşele morţii îţi vor cădea de la încheieturi. Doamne Eu ţes şi culeg rodul legăturii mele lăuntrice cu Tine. Yoga. Kabir spune: "N-am să pot spune niciodată ce dulce e Domnul meu. Nu porni în urmărirea mirajului cu piciorul. Brahmanul trece din casă în casă şi iniţiază oamenii întru credinţă: Vai! Adevărata fântână a vieţii e lângă tine. dar mort. şiragurile de mătănii. liber de durere Sunt ţesătorul Numelui Tău. yoghinul spune că sălaşul lui e departe. smintitule! Căci moartea te pândeşte Ai aici. dinaintea ta. . e cel care nu va mai muri nicicând. nu e nimic de făcut.Doamne. orbule! Şi tu nu le poţi vedea Într-o bună zi ţi se vor deschide ochii deodată. ci însetează de nectar. apă curată: bea-o cu fiecare răsuflare. Domnul tău este aproape: dar tu te caţeri în palmier să-L cauţi.

nu există cale: Unde e mişcarea. Kabir spune: "Ascultă-mă. nici barcagiu nu există. orice: nimic nu este locul Care va linişti setea sufletului? Nu vei găsi nimic în acea pustietate. detaşarea şi iubirea. Fii puternic şi intră-ţi în propriul trup: acolo calci ferm. nu sunt aproape de nimic. nici în rai. nici prins. Puţini îmi pricep înţeleseul: cel care îl poate înţelege. Nu sunt departe de nimic. nici să distrugă. Prahlad şi Shukadeva au băut din el. timp. pe ţărmul acela? Nu există apă. Ia bine seama. Nu sunt nici vorbitor nici ascultător." * “Nu sunt nici în rând cu lumea nici în afara ei. totuşi sunt în afara tuturor faptelor. Nu trăiesc după bunul plac. Eu săvârşesc toate faptele. inima mea? Nu se află călător înaintea ta. vorbele tale sunt pline de amăgire: Cu povara de dorinţe pe care o porţi pe cap. frăţioare! Cuibul spaimei este fărâmat. inima mea! Nu te duce în altă parte! Kabir spune: "Dă la o parte toate închipuirile şi rămâi statornic În ceea ce eşti (sahaja).” . Nu sunt nici desprins. nici legat. nici slujitor. Nici stăpân nu sunt. Nu voi merge nici în iad. nici liber. nici barcă. cer. şi de-asemenea Ramdas l-a gustat: Sfinţii sunt beţi de iubire. Nici măcar o clipă n-ai stat faţă în faţă cu lumea: Tu îţi teşi propria robie din minciuni." * "Spre ce ţărm vrei să treci. unde e repaosul. Acela stă nemişcat. Pământ.Dhruva. setea lor e de iubire. Nici un alt om care s-o tragă. o. Kabir nu caută nici Să întemeieze. cum să fii uşor?" Kabir spune: "Păstrează în tine adevărul.

iar pentru ceea ce este nu ai cuvinte." * Există un copac ciudat care se înalţă fără rădăcini Şi leagă rod fără să înflorească. Acolo străluceşte lumina soarelui şi a lunii: Linişteşte-ţi mintea până la tăcere înaintea acelei splendori. şi unde s-a dus puterea focului? Adevăratul maestru învaţă că materia n-are nici hotar nici nesfârşire Kabir spune: "Brahman Îşi potriveşte limbajul la înţelegerea celui ce aude. nu poţi primi. ignorantul Stă cel mai adesea cu gura căscată Unii contemplă ceea ce nu are formă. alţii meditează asupra formei: Dar înţeleptul ştie că Brahman este dincolo de amândouă.Ţes pânza Numelui Tău * “Ceea ce vezi nu este. Două păsări cântă acolo: una e Maestrul. nici frunze." * “Cine eşti şi de unde vii? Unde sălăşluieşte Supremul Spirit Cum Îşi desfăşoară El jocul în toate făpturile? Focul e în lemn. dar cine îl trezeşte dintr-o dată? Atunci se preface în scrum. Acolo coviltirul albastru împodobit cu luna şi Încrustat cu nestemate strălucitoare stă întins. Nu are nici ramuri. Cel care ştie să cearnă cunoaşte prin cuvânt. Dacă nu vezi. cealaltă. Spune Kabir: "Cine a găsit şi iubirea şi renunţarea nu coboară Niciodată în moarte." * “Flamura ascunsă e-nfiptă în templul ceresc. învăţăcelul: . Kabir spune: "Cel care a băut din nectarul acesta rătăceşte ca un nebun. e tot numai un lotus. nu crezi: ce ţi se spune. acel vers al Lui Nu se aude cu urechea. Acea frumuseţe a Lui nu se vede cu ochiul.

Învăţăcelul alege roadele felurite-ale vieţii şi gustă din ele. fără vreun rost. Kabir slujiorul te roagă să cugeţi: Există oare cineva care să îţi fie prieten până la sfârşit? Eşti sigur. Deşi nu are frânghie cu care să scoată apa. Soţia văduvită stă lângă trupul soţului ei defunct: Ei nu-i e frică de pârjol. Cel ce nu are formă e-n sânul tuturor formelor. şi totuşi nu vrea Să bea altă apă decât ploaia. Şi totuşi nu dă îndărăt de frică. Ademenită de iubirea de muzică. prietene. Dă de-o parte orice frică pentru acest biet trup. Iar Maestrul îl priveşte cu bucurie. dar poate fi văzută în chip limpede. O. ce-ai făcut cu viaţa ta? Ţi-ai luat pe cap povară grea. Ce spune Kabir este greu de înţeles: "Pasărea e dincolo de orice căutare." Ţes pânza Numelui Tău * Ce greu e să-l întâlneşti pe stăpânul meu! Pasărea ploii se tânguie însetată după ploaie: Aproape că moare de dorul ei. * O. şi cine să ţi-o uşureze? Prietenul tău stă pe malul celălalt. dar ţie nu-ţi trece nicicând Prin cap că te-i putea întâlni cu el. Bolovani. . Luntrea e spartă iar tu şezi într-una pe mal. Cel care mi-a răpit inima! Acolo iubirea îşi umple ulciorul din fântână. inimă! N-ai cunoscut toate tainele acestei cetăţi a iubirii: În neştiinţă ai venit în neştiinţă te întorci. * Inima mea! Să mergem în ţara unde locuieşte iubitul. Eu cânt gloria formelor. n-ai nici un tovarăş: Vei suferi urmările propriilor tale fapte. Şi te bat valurile. căprioara iese Din crâng: ea moare pentru că a ascultat muzica.

Acolo norii nu acoperă cerul. O." * Am învăţat limba sanscrită." * Sub marea umbrelă a Regelui meu strălucesc Milioane de sori şi lune şi stele! El este Mintea din mintea mea: El este Ochiul din ochiul meu. Şi ce să vorbim de un singur soare? Ţara aceea e iluminată de razele a milioane de sori." * La cine să merg să aflu despre iubitul meu? Kabir spune: "Aşa cum nu poţi afla nicicând pădurea Dacă ignori copacul. tot astfel El nu poate fi găsit Niciodată în abstracţiuni. Şi înlăuntrul ei a fost zidit palatul minţii. Ţes pânza Numelui Tău Ţes pânza Numelui Tău * Femeia despărţită de iubitul ei deapănă la roata de tors Cetatea trupului se ridică în frumuseţea ei. de-ar fi una mintea şi ochiul meu! De-ar putea iubirea mea să-l atingă pe iubit! De s-ar putea răcori arşiţa-nvăpăiată a inimii mele! Kabir spune: "Când uneşti iubirea cu Iubitul. cel fără de trup! Nu sta în pragul casei. atunci ai desăvârşirea iubirii. Când iubitul meu vine şi mă atinge cu picioarele sale. pârjolit de arşiţa dorinţei? . aşa că oamenii Îmi spun că-s înţelept: Dar ce folos din asta. tu. Du-te şi scaldă-te în ploia aceea! Acolo-i mereu lumina lunii şi niciodată nu e întuneric. Ars de sete. Roata iubirii se roteşte în cer iar jilţu-i făcut din nestematele cunoaşterii: Ce fire subţire ţese femeia şi le subţiază cu iubirea şi veneraţia ei! Kabir spune: "Eu ţes ghirlanda zilei şi a nopţii. Ah. Am să-i dăruiesc lacrimile mele. când plutesc în voia soartei. deşi cad ropote blânde de ploaie.

Cel care e trup e mereu însetat. I simply see what I see. Kabir spune: "O." „This union with the guru. O Kabir. Kabir spune: "Pune-o jos în colb şi ieşi degrabă În întâmpinarea Iubitului." * Există vreun înţelept care să asculte muzica Aceea solemnă ce se înalţă în văzduh? Căci El. no creed. împlineşte toate Vasele şi rămâne El însuşi în deplinătate. I am no more I! Now I have no caste. Spune-i pur şi simplu: Doamne. I am no more what I am! O dear brother! By what name would you call me? I do not quote from the scriptures. Sets me free. like salt mingled With flour.Degeaba porţi pe cap povara aceasta de mândrie Şi deşertăciune. When the bride is one with her lover. . sursa a toată muzica. fiindcă urmăreş-te Ceea ce e în parte: Dar totdeauna acolo susură adânc şi tot mai adânc sunetul "El este acesta – acesta este El" Topind dragostea şi renunţarea într-una. frate! Aceea e Lumea Dintâi.

You at him. and I? . a drama Of the spirit dancing With joy and sorrow A drop Melting into the sea. Everyone can see. Nor a Muslim am I! I am this body. he. how to solve This puzzle -You. a play Of five elements. Kabir asks. But the sea Absorped In a drop -A rare one can follow! I am looking at you.who cares about the wedding party? I am not a Hindu.

Is that unique state of Sahaj.Dying. And your skin cannot be played On an instrument!” “Where there is neither sea nor rains. Man. Where prevails neither life nor death. Where there is neither creation Nor dissolution. . Nor sun nor shade. It can be neither weighed Nor exhausted. dying. the world Is dying only. But lo! None knows how to die In such a way That he dies never again. Is neither heavy nor light. Beyond words. here is your worth: Your meat is of no use! Your bones cannot be sold For making ornaments. O friend. Beyond the states of Sunn and trance. Nor pain nor pleasure.

Yet I am apart from all. It knows not the dawn of day Nor the gloom of night. It is one and the same. It is.It has no upper regions Nor lower ones. There abides the perfect Master.” „I am in all All that is. Call me Ramrai [God the Emperor]. I am not a child. Call me Kabir. Where there is neither wind Nor water nor fire. is I The different forms in existence Are my myriad manifestations. and it will ever be. . Attain it through the Master’s grace. Sayeth Kabir: I surrender myself At the feet of my Master. I remain absorbed In his true company. It is inaccessible. I am not old.

My covering is a single sheet And people sneer at me: My weaver’s calling inspires no respect. Call me Kabir. My dress is tattered. Thus have I acquired the name Ramrai. Patched at ten places — Yet beyond the three attributes Beyond the region of the ‘fruit’ *the law of karma+ I dwell in the realm of bliss.And the glow of youth Never can touch me. I see the entire world. Such is the unique statethat Kabir has attained. It is one and the same. Call me Ramrai. Call me Ramrai.” . I go not at anyone’s bidding Nor come at anyone’s command. The world cannot see me. aIt is one and the same. In my state of Sahaj I am in the verdure of bliss Call me Kabir.

unii spun ca sunt yoghini. „tu” si ‚al tau” Nu le-au alungat din mintea lor Ce sansa mai au de a supravietui Cand sunt loviti de o asemenea boala? Prietene va trece oceanul Numai cel ce alunga ego-ul din mintea sa.„Prietene. Unii spun ca si-au supus simturile Dar boala ego-ului ii chinuie inca. va trece oceanul Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa. Frate. Altii spun ca fac cu vigoare penitente Dar ei nu cunosc Adevarul. Altii spun ca au renuntat la toate. va trece oceanul Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa. Prietene. Ei nu realizeaza Ham(eu sunt spiritul) . Unii spun ca dau cu generozitate pomana. unii spun ca sunt invatati. Altii spun ca au dobandit beatitudinea interiora Dar „eu” si „al meu”. Frate.

Ei doar au ingramadit. va trece oceanul Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.Ei toti vor fi inghititi de Maya(iluzie) Prietene. Prietene. Altii spun ca duc o viata pura A adevaratului Sine Toate pretentiile lor sunt desarte Prietene. 2 IUNIE 2010 Ramana Maharshi . va trece oceanul Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.” MIERCURI. va trece oceanul Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa .Disciplina Mentală . Altii spun ca au facut toate posturile rituale Dar nodul ego-ului lor este nedesfacut. Unii spun ca sunt specialisti in multe practici. mai multe datorii. pe capul lor. Unii spun ca au practicat toate formele de cucernicie.

ajunge numai să-ți îndrepți privirea spre astrul luminos al zilei. Dacă îți îndrepți mintea spre interior. prin propria ei lumină. Apoi totul dispărea și mă întorceam la obișnuitele fleacuri stupide. timp de vreo zece zile. ci ideea că tu ești cel care o face. Mintea ne este de folos datorită luminii pe care o reflectă. Lumea este percepută printr-un act al minții. luna ne ajută să distingem obiectele. m-am simțit învăluit. Noi privim lumea cu mintea. către izvorul iluminării. pentru a vedea obiectele. este de ajuns ca toată atenția să se îndrepte către ea. Nu munca este adevăratul obstacol. . O minte astfel "îmbăiată" ajunge repede în stare să urmeze cursul râului. râul nu va fi nici deviat. Atunci mintea este ca luna în timpul zilei. căci mintea. Sinele strălucește atunci când mentalul dispare. ea se cufunda în Izvorul iluminării. Discipolul: După ce am părăsit ashramul. Indiferent dacă mintea unui realizat este activă sau nu. și Inima va străluci în toată splendoarea. Când este întuneric. nu este conștientă de nimic. chiar și în timpul celei mai intense activități cotidiene. indiferent dacă te afli sau nu în activitate. Atunci mintea nu mai contează. Munca nu ne lasă suficient timp pentru meditație. Mintea și Inima nu se pot compara. ea este conștientă de lume. datorită luminii pe care o reflectă. al cărei disc se vede totuși pe cer. Tot astfel.Discipolul: Cum pot să-mi disciplinez mintea? Maestrul: Nici o minte nu trebuie disciplinată dacă realizezi Sinele. orice lampă devine inutilă. Ajunge oare să mă gândesc neîncetat că "Eu sunt" în timp ce muncesc? Maestrul: (după un scurt moment de tăcere): Dacă îți întărești spiritul. Iluminarea vine din Inimă și se îndreaptă spre creier. în octombrie. în fiecare clipă. Atunci când soarele asfințește. simțeam în adâncul meu această pace în sânul unității. corpul și lumea nu sunt despărțite de Sine. cunoașterea obiectivă încetează și în Inima va străluci numai Sinele. nimeni nu mai are nevoie de lună. deci prin lumina reflectată a Sinelui. când ai înțeles acest adevăr. căci obiectele sunt vizibile. O folosim pentru a vedea obiectele. ai nevoie de lumina pe care o reflecta mintea. ai nevoie de o lampă ca să faci lumină. Dar atunci când soarele răsare din nou. Când o întoarcem spre interior. Pentru a vedea soarele nu ai nevoie de nici o lampă. de această pace care domnește în jurul Dumneavoastră. Luna strălucește pentru că reflectă lumina soarelui. care apare atunci când moțăi în timpul unei conferințe plicticoase. Ar putea oare toate acestea să fie altceva decât Sinele? Atunci când ești conștient de aceasta. era ceva asemănător cu dedublarea conștiinței. în acest caz. nici întrerupt. doar Sinele există (cu adevărat) pentru el. sediul mentalului. pentru ce ți-ai mai face griji din pricina acestor umbre zadarnice? Cum ar mai putea ele să afecteze Sinele? Discipolul: Dar dacă mentalul nu este decât o umbră. această pace va continua fără încetare. Durata ei este proporțională cu forța mentală dobândită printr-o practică asidua. dar atunci când mintea este în întuneric. Dar atunci când soarele a răsărit. care strălucește prin el însuși. Atunci când mintea este iluminată. Pentru a vedea însă Inima. cum vom putea cunoaște Sinele? Maestrul: Sinele este însăși Inima ce strălucește prin propria ei lumină.

Iar ceea ce încercați să dobândiți prin eliminarea gândurilor este adevărata voastră natură. Oare în astfel de momente suntem pregătiți să ne cufundăm în Sine? Sau o astfel de stare e nesănătoasă. Atunci munca se va face de la sine și pacea lăuntrică își va păstra întreaga puritate. mai e oare nevoie să ne cufundăm? Atât timp cât nu întelegem că e vorba despre Sine. Mentalul trebuie dirijat și introvertit. De ce să te mai gândești la copii și la reacțiile tale față de ei? Discipolul: Mi se pare că a treia mea vizită la Tiruvannamalai mi-a intensificat simțul egoismului și m-a . Dar faptul de a pune întrebări cu privire la aceasta fără a fi înțeles că e vorba despre Sine. În acest sens putem folosi verbul "a se cufunda" în loc de "a realiza". Discipolul: Există momente în care persoanele și lucrurile capătă o formă vagă. La început trebuie să faceți eforturi ca să fiți conștienți de aceasta tot timpul. pentru ca. eliberați de orice gând. Dar atunci când pacea domnește ca o regină. Discipolul: Mintea mea continuă să aibă o preferință pentru copii. Dar atunci când acestea sunt eliminate. În această lumină întrebarea pe care ați pus-o nu-și mai are rostul. în așa fel încât să se cufunde la o adâncime mai mare decât cea a aparențelor exterioare. cum am mai putea să le distrugem? Gândurile apar oarecum spontan. rămâneți singuri . ci întâmplătoare. voi o numiți meditație. Este un lucru firesc. Dacă toate acestea n-ar fi aduse la suprafață. fără să umbrească totuși conștiința.adică în starea de meditație. Meditația este adevărata voastră natură. în cele din urmă. Atunci spiritul se scaldă într-o pace profundă. să dispară. fără să le mai raportăm la noi înșine. Discipolul: Cu cât încercăm mai mult să medităm. Verbul "a se cufunda" se potrivește atunci când este vorba despre tendințe extrovertite. poate din cauză că forma unui copil este adeseori folosită pentru a personifica Idealul. Nu ne mai dăm seama că ele vin din afară. suntem conștienți în mod pasiv de existența lor. dar mai târziu devine un lucru firesc și continuu. provenind dintr-un fel de auto hipnoză? E bine să o întreținem datorită păcii temporare pe care o aduce? Maestrul: Există în noi o stare de conștiință asociată unei liniști lăuntrice.Discipolul: Trebuie să facem meditații special ca să ne întărim mintea? Maestrul: Nu. este exact starea în care trebuie să ajungem. Acum o numiți meditație pentru că sunteți distrați de alte gânduri. tot felul de gânduri apar în timpul meditației. întărind astfel mentalul. cu atât mai puternice devin gândurile parazite! Maestrul: Da. și descoperim că aceasta este adevărata meditație. Cum să fac să depășesc această preferință? Maestrul: Fixează-te asupra Sinelui. Această înlăturare a gândurilor parazite. pentru că tot ce este ascuns în voi iese atunci la lumină. transparentă. dacă păstrați mereu în minte ideea ca nu este vorba de munca voastră personală. ca într-un vis. efortul pentru a ajunge în această stare se poate într-adevăr numi o "Scufundare". adevărata natură se manifestă în toată splendoarea. Dar atunci când practica ajunge să se așeze pe baze solide. arată că starea experimentată nu e stabilă.

cu numeroase citate din învățăturile Sfinților și din Scripturile Sacre. simplu și literar. Tu nu te afli în el ca urmare a unei alegeri personale. Doar Sinele e permanent. Acest loc. Le-a șters cu mâna și a plecat la puțin timp după aceea. Apoi au început să-i curgă lacrimi din ochi. în timp ce alte ori ești pur și simplu străfulgerat de amintiri dacă mintea rămâne liniștită. E întâmplător sau ar fi mai bine să evit astfel de locuri pe viitor? Maestrul: E imaginar. non-Eul încetează de a mai exista. Copilul a rămas douazeci de minute în prezența lui Sri Bhagavan fără a scoate o vorbă. pe când Bhagavan era plecat pe Munte. Îndată ce ignoranța care face ca acestea să pară identice este distrusă. ele nu se pot manifesta decât când mintea este calmă și împăcată. Discipolul: Putem munci în lume în mod detașat chiar și în absența unei astfel de renunțări? . Întrucât lumea n-are nici un fel de realitate în afara Sinelui. Atunci când Sri Bhagavan. căci locurile. o liniște deplină domnea în încăpere. sau indiferent care altul. să-ți fie clar. El apare în mod natural și îți este impus într-o oarecare măsură. Iar ceea ce nu e statornic n-ar putea avea nici un fel de substanță. înseamnă că nu e permanentă. Acest sacrificiu este echivalentul Cunoașterii Sinelui. spunând că mai are încă de așteptat Realizarea Sinelui). te confrunți deseori cu un eșec. se află în tine însuți. Toată lumea știe că atunci când te străduiești să-ți trezești memoria. Trebuie să te ridici deasupra. Discipolul: Acest copil este extraordinar! Cum se explică aceasta? Maestrul: Caracteristicile ultimei sale vieți sunt foarte marcante la el. acestuia îi e ușor să o supună. Dar cum ea nu există de fapt în timp ce dormim. Ambele căi implică în mod necesar propria voastră disciplinare. Discipolul: Cum aș putea să scap din Samsara. ce pare a fi adevărata cauză a agitației noastre mentale? Renunțarea nu este oare un mijloc eficient pentru a obține liniștea spiritului? Maestrul: Samsara nu există decât în mintea voastră. Ați auzit vreodată ca lumea să strige: "Iată-mă. băiețelul a vorbit despre Yoga și despre Vedanta într-o tamilă pură. n-au nimic de-a face cu activitățile spirituale. Trebuie să pui capăt unor astfel de scorneli. dar și fără a-și mai lua privirea de la el. care lipsise vreo trei sferturi de oră. Asta e valabil și pentru mediul tău înconjurător. fără să te lași prins în capcana lui.făcut să meditez mai greu. sunt eu. lumea!"? Dac-ar fi așa i-am simți neîncetat prezența. Abia atunci apare adevărata renunțare. Renunțarea constă în a nu confunda Sinele cu non-Sinele. Cât timp a lipsit el. s-a întors. (Un băiat de opt ani și jumătate vine și se așează în camera unde se întâlneau discipolii pe la ora cinci seara. Ego-ul nu se supune decât atunci când recunoaște prezența Puterii Supreme. Dar oricât de puternică ar fi amprenta lor. Discipolul: Cum putem face ca mintea rebelă să devină calmă și liniștită? Maestrul: Întoarceți-vă la izvorul ei ca s-o faceți să dispară. chiar și în timpul somnului. sau practicați o renunțare totală ca s-o înfrângeți total.

Advaita înseamnă non-identificarea acestora. . Discipolul: Bhagavan condamnă filosofia Dvaita? Maestrul: Dvaita presupune confuzia între Sine și non-Sine.Maestrul: Numai un Atma-Jnani poate fi un bun Karma-Yoghin.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful